Intrare de blog pe data de douăzeci aprilie. Astăzi este ziua internațională a fumătorilor de iarbă. Îmi aduc aminte că acum destui ani treaba asta cu iarba era un mare trend. Acum când încep să scriu cuvintele astea mă încearcă o stare de reținere în a vorbi fățiș despre iarbă. Totuși îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o cu cineva în care amândoi ne uimeam cât de departe s-a ajuns cu consumul în rândul puștilor din ziua de azi. Zic asta în sensul că dacă atunci când eram eu la liceu NIMENI nu aducea iarbă la școală (recunosc am adus eu o dată) acum se aduce toată farmacia. Iarba este fumată doar așa ca să te calmeze la final, să te mai liniștească până te pune la somn în timpul orei de română sau ceva după toate nebuniile care ți au dat ochii peste cap.

E clar că vremurile s au schimbat și la fel și consumatorii. Aș zice ca s-au schimbat și drogurile în sensul că au devenit mai puternice dar asta n-am de unde să știu. Rămâne însă cu mine întrebarea de ce te-ai rupe pe toate medicamentoasele la școală? Și mai mult decât atât, întrebarea de unde atâtea medicamente în școli? Și mai mult decât asta, și poate cea mai importantă decât toate, de unde și până unde am ajuns să ne lipsească un role model pentru copii ăștia din ziua de azi. Înțeleg rebeliunea din ei dar chiar sa ii privezi cu totul de existenta unui model cât de cât ok, asta e dincolo de orice puritate a farmaceuticelor pe care le baga în ei.

Cred ca am scris astea și pentru că îmi doresc ca viitorii mei copii să aibă niște contemporani care să se descurce cât de cât ok să le dea cartela la metrou când ai mei o vor cumpăra, să îi îndrume în Mall dacă ai mei cer vreo informație, să le dea merdeneaua cerută nu pateul cu ciuperci din celălalt colț al vitrinei, în principiu să nu le curgă o bală sau să le ploua în gât când interacționează cu viitorii mei copii pentru că mi-e frică să nu mi-i prostească. E aiurea că gândesc așa? Spuneți voi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *